Adapostul se afla pe locul unei foste ferme agricole. Este proprietatea asociatie, are curent electric si sursa de apa. Suntem in aceasta locatie din noiembrie 2007.
Ferma era darapanata si asa a si ramas, deoarece ne-au lipsit banii ca sa investim in refacerea ei.
Intretinerea adapostului este foarte dificila, deoarece nu avem nici un fel de sprijin financiar de niciunde. Cu exceptia banilor proveniti din cei 2% din impozitul pe salarii pe care ni-i redirecteaza iubitorii de animale, aproape toti banii ii scoatem din buzunarele personale si din imprumuturi de la prieteni.
Lunar, supravietuirea adapostului costa aproximativ 8.000-10.000 lei noi, pentru : paine (o cumparam de la Vel pitar, de doua ori pe saptamana, cateva sute de kg la fiecare transport), motorina, lemne (gatim mancare fiarta pentru caini iar iarna, se mai incalzesc si oamenii pe care-i avem acolo), curent electric, salarii ingrijitori (avem 3 ingrijitori), reparatii masina (avem o masina veche in care bagam bani tot timpul, cu care caram mancare la caini, ducem caini la castrat in Bucuresti, etc…), medicamente, s.a.
La astea se adauga cand este cazul : bani pentru vaccinuri, deparazitante, interventii chirurgicale, paie pentru pus in cotete, plase pentru cate-un tarc, pietris, etc…
Multa vreme (pana spre sfarsitul anului trecut) am avut noroc sa nu cumparam carne, fiind sponsorizati de doua ori pe saptamana cu cateva sute de kg de carne de catre un hipermaket bucurestean. Sporadic, mai primim cate ceva de mancare si de la alte firme. Cand nu primim, cumparam.
Din pacate, bani pentru a dezvolta adapostul nu avem niciodata, asa ca lucrurile se misca foarte, foarte incet si visul nostru de a face un adapost frumos si civilizat e la fel de indepartat ca si acum cativa ani..Este drept ca – fata de alte asociatii, avem un atu puternic, avem terenul nostru.
Si, bineinteles, avem speranta ca lucrurile se vor imbunatati..
Cea mai mare problema a noastra este lipsa gardului imprejmuitor al terenului, problema cu atat mai mare cu cat avem o multime de caini liberi, fiindca nu avem bani sa le facem tarcuri la toti. Desi am avut de-a lungul timpului promisiuni din diverse parti, pana la urma nu ne-a ajutat nimeni nici macar cu o teava sau cu o plasa de gard, am facut singuri ce-am putut.
Perimetrul gardului este de aprox. 750 m. O bucatica din el e facuta, intr-o parte a adapostului unde ne caznim sa construim niste padocuri noi, cu acoperis, betonate, etc..
Acestea sunt padocurile noi. Asta ar fi partea in care stam bine. Chiar daca nici padocurile astea nu sunt inca finisate (mai e nevoie de tencuirea zidului din BCA langa care sunt amplasate custile, de vopsirea tablei de pe acoperis, de finisarea betonului de pe jos, s.am.d). ele sunt incomparabil mai bune decat cele vechi, care sunt carpite din te miri ce, au pamant pe jos…
Padocurile noi vor avea toate iesire in gradina de joaca, o sa fie foarte frumos cand va fi gata proiectul (iti trimit si proiectul).